Înregistrarea căsătoriei

Căsătoria se încheie de către ofițerul de stare civilă la sediul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor, al primăriei în a cărei rază de competență teritorială își are domiciliul ori reședința unul dintre viitorii soți sau, după caz, la un sediu destinat acestui scop, stabilit de primarul unității administrativ-teritoriale respective.

Căsătoria se poate încheia şi în afara sediului serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, al primăriei competente, cum ar fi grădinile publice, parcurile, muzeele şi alte locuri în aer liber, la cererea viitorilor soţi, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale unde se încheie căsătoria. Cererea pentru aprobarea oficierii căsătoriei în afara sediului este prevăzută în Anexa nr. 24 din H.G. nr. 64/2011.

Prin excepţie, căsătoria poate fi încheiată în altă unitate administrativ-teritorială decât cea în a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi au reşedinţa viitorii soţi, numai cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale unde se încheie căsătoria. Cererea pentru aprobarea oficierii căsătoriei la sediul altei primării este prevăzută în Anexa nr. 1.

Căsătoria se încheie începând cu a 11-a zi de la depunerea declarației de căsătorie, dar nu mai târziu de a 30-a zi. Căsătoria se poate încheia înaintea împlinirii termenului menționat anterior, pentru motive temeinice, dovedite cu documente justificative, cu aprobarea primarului unității administrativ-teritoriale unde urmează a se încheia căsătoria. Cererea pentru aprobarea oficierii căsătoriei înaintea expirării termenului legal este prevăzută în Anexa nr. 25 din H.G. nr. 64/2011.

În cazul în care constată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru încheierea căsătoriei, ofițerul de stare civilă refuză să încheie căsătoria și consemnează refuzul într-un proces verbal. Persoana nemulțumită poate sesiza instanța de tutelă în raza căreia domiciliază.

Dosarul actului de căsătorie cuprinde următoarele documente:
a) declaraţia de căsătorie - se face personal, de către viitorii soţi, în scris, la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria locului de domiciliu ori de reşedinţă al unuia dintre ei;    
b) documentele viitorilor soți, cu care se face dovada identităţii şi a domiciliului/reşedinţei, după caz, în original; în cazul rezidenţilor străini, dovada domiciliului se face cu document eliberat de I.G.I.
    Dovada identităţii se poate face cu unul dintre următoarele documente:
- pentru cetăţenii români - buletin de identitate, carte de identitate sau carte de identitate provizorie;
- pentru cetăţenii Uniunii Europene sau Spaţiului Economic European - documentul de identitate sau paşaportul emise de statul aparţinător;
- pentru apatrizi - paşaport emis în baza Convenţiei privind statutul apatrizilor din anul 1954, însoţit de permisul de şedere temporară sau permanentă, după caz.
- Cetăţenii străini din statele terţe fac dovada identităţii cu paşaportul emis de statul ai căror cetăţeni sunt, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României; viza trebuie să fie valabilă atât la data depunerii declaraţiei de căsătorie, cât şi la data oficierii căsătoriei.
- Cetățenii străini cărora li s-a acordat o formă de protecție în România fac dovada identității cu următoarele documente:
• document de călătorie emis în baza Convenției de la Geneva din 1951;
• documentul de călătorie pentru străinii care au obținut protecție subsidiară.
- Cetățenii străini solicitanți de azil în România fac dovada identității cu pașaport emis de statul ai căror cetățeni sunt, însoțit de documentul temporar de identitate.
Documentele cu care se face dovada identității trebuie să fie valabile atât la data depunerii declarației de căsătorie, cât și la data oficierii căsătoriei.
c) certificatele de naştere ale viitorilor soți, în original;
Cetățenii străini prezintă extras multilingv de naștere (nu necesită apostilare/supralegalizare și traducere legalizată) sau certificat de naștere și traducerea legalizată a acestuia, care trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
• Documentele eliberate de instituții ale țărilor semnatare ale Convenției de la Haga din 5 octombrie 1961 se apostilează;
• Documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenții/acorduri de asistență judiciară sunt scutite de supralegalizare/apostilare sau orice altă formalitate;
• Documentele care nu se regăsesc în una din situațiile prevăzute mai sus se supralegalizează.
        În cazul în care beneficiarii protecției internaționale în România nu pot prezenta certificatul de naștere prevăzut la alin. (1) lit. b), aceștia depun o declarație autentică dată pe propria răspundere din care să rezulte datele lor de stare civilă. Declarația menționează în cuprinsul acesteia faptul că este utilizată exclusiv în scopul încheierii/înregistrării căsătoriei. Notarul public identifică declarantul în baza documentelor care fac dovada identității, valabile pentru încheierea căsătoriei pe teritoriul României, prevăzute de prezentul articol.
d) certificatele medicale privind starea sănătăţii, aflat în termen de valabilitate, întocmit pe formular-tip, pentru fiecare dintre soți; certificatele medicale sunt valabile 14 zile de la data emiterii şi trebuie să cuprindă menţiunea expresă că persoana se poate sau nu se poate căsători; certificatele medicale emise de instituţii medicale în străinătate pentru uzul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României trebuie să conţină toate rubricile şi să fie însoţite de traducerea în limba română legalizată, cu apostilă sau supralegalizare, după caz;
e) documente, în original, din care să rezulte desfacerea/încetarea căsătoriei anterioare, dacă este cazul;
Dovada desfacerii/încetării căsătoriei anterioare se poate face cu unul dintre următoarele documente:
- certificatul de despărţenie sau de divorţ, eliberat în perioada 1951 - 1960;
- certificatul de naştere sau de căsătorie, cu menţiunea de desfacere a căsătoriei;
- sentinţa de divorţ rămasă definitivă; pentru divorţurile pronunţate între 8 octombrie 1966 şi 31 iulie 1974, aceasta trebuie să poarte menţiunea că a fost înscrisă pe actul de căsătorie în termen de două luni de la pronunţare;
- certificatul de divorț (în cazul divorţului pe cale administrativă);
- certificatul de deces al fostului soţ.
    Cetățenii străini prezintă documentul din care rezultă desfacerea/ încetarea căsătoriei anterioare apostilat/supralegalizat, după caz, în original, precum și traducerea legalizată.
f) dacă viitorii soți hotărăsc să aleagă regimul matrimonial al separației de bunuri sau al comunității convenționale, documentul încheiat în fața notarului public trebuie prezentat odată cu declarația de căsătorie;
g) autorizarea instanței de tutelă în a cărei circumscripție își are domiciliul cel care cere încuviințarea pentru încheierea căsătoriei, în cazul existenței unor impedimente rezultate din condițiile de rudenie firească sau adopție, în condițiile prevăzute de lege;
h) dovada înștiințării tutorelui sub a cărui ocrotire se află despre formularea declarației de căsătorie, atunci cînd viitorul soț beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială.

Vârsta legală pentru încheierea căsătoriei este de 18 ani.
Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi, ori, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea, prin sentință definitivă, pentru încheierea căsătoriei, dată de instanţa de tutelă în a cărei circumscripție are domiciliul minorul. Dacă unul dintre părinţi este decedat sau se află în imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa, încuviinţarea celuilalt părinte este suficientă. Dacă părinţii sunt divorţaţi, pentru încheierea căsătoriei este necesar consimţământul ambilor părinţi. Dacă nu există nici părinţi, nici tutore care să poată încuviinţa căsătoria, este necesară încuviinţarea persoanei sau a autorităţii care a fost abilitată să exercite drepturile părinteşti.

Este oprit să se căsătorească alienatul mintal, debilul mintal, precum şi cel care este lipsit vremelnic de facultăţile mintale, cât timp nu are discernământul faptelor sale.

Ofițerul de stare civilă poate încheia căsătoria între cetățeni străini sau între aceștia și cetățeni români numai dacă, pe lângă documentele sus-menționate, viitorii soți cetățeni străini prezintă dovezi eliberate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale țărilor ai căror cetățeni sunt, din care să rezulte că sunt îndeplinite condițiile de fond cerute de legea lor națională, pentru încheierea căsătoriei.
Cetățenii statelor cu care România a încheiat tratate/convenții/acorduri de asistență juridică în materie civilă sau de drept al familiei, precum și cetățenii statelor care nu au misiune diplomatică acreditată în România fac dovada îndeplinirii condițiilor de fond cerute de legea lor națională pentru încheierea căsătoriei cu documente justificative eliberate de autoritãţile competente ale statului de cetãţenie, datate recent - maximum 3 luni de la emitere -, ori aflate în termenul de valabilitate, dacă acest lucru este prevãzut în conţinut.
În situația în care unul sau ambii viitori soți sunt cetățeni străini, ei trebuie să prezinte și declarații notariale din care să rezulte că acesta/aceștia îndeplinesc condițiile necesare încheierii căsătoriei în fața autorităților române competente.
La depunerea declarației de căsătorie și la încheierea căsătoriei între cetățeni străini sau între aceștia și cetățeni români, dacă nu cunosc limba română, ori în cazul persoanelor cu handicap auditiv sau surdocecitate, se va folosi interpret autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual și al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate, încheindu-se în acest sens un proces verbal.